Legenda ghiocelului

1 Martie este ziua în care inimile noastre se umplu de iubire, în piept, ne așezăm un mărțișor, iar în dar, primim ghiocei.  
De ce este ghiocelul atât de frumos? Pentru că în el vedem mai mult decât o floare, vedem speranța și ne uităm mai mult către soare. Este singura floare, care răzbate de sub gheață și ne arată că și acolo există viață, iar el, ne-o aduce!
Ghiocelul are mai multe legende, una mai frumoasă decât alta. În una din legende, Dumnezeu  a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos, dar când a venit rândul zăpezii, i-a spus ca ea să își caute singură culoarea. Zăpada a rugat toate pe pământ să îi dea culoarea: iarba, vioreaua, macul, floarea soarelui, dar nici una nu a vroit să îi asculte rugămintea. Văzând-o tristă și abătută, ghiocelul i-a spus că poate lua culoarea lui. De atunci, zăpada este albă, iar ea, în semn de recunoștință, îl lasă pe ghiocel să răsară de sub mantia ei, primul.

În altă legendă,  Prințesa Rază de Soare, fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminous, a hotărât să se plimbe într-o grădină, care era asemeni Raiului pe Pământ. Entuziasmată peste măsură, ea s-a avântat asupra unei flori, a rupt-o și a luat-o cu ea, dar în graba ei, a rănit o altă floare, care a început să plângă. Micuța floare nu era alta decât ghiocelul. Drept răsplată, raza de soare a dorit să îi împlinească o dorință, iar dorința ghiocelului a fost să fie lăsat să răsară primul primăvara. Iar dorința i s-a împlinit!
De atunci, ghiocelul ne bucură inimile în fiecare primăvară cu tot ce aduce și înseamnă el pentru noi: primăvară, gingășie, putere și speranță.